duminică, 9 noiembrie 2014

Ighen & aferim , jucam ceardas cu Vadim


Cât de făţarnic trebuie să fii ca să spui despre CV Tudor: „Nu ştiu cine l-a scos de după cordonul sanitar pe acest om”, când te bagi, neforţat, în troacă cu el. Omul despre care vorbim este liderul UDMR, prezidenţiabilul maghiar, Kelemn Hunor, noul aliat al lui Vadim.M-aş mai gândi dacă e fair să spun aşa un lucru, văzând că, de peste două decenii, formaţiunea mea „culturală”, UDMR, joacă ceardaşul politic prin guvernele României, numai şi numai ca un răspuns, simetric, dat existenţei lui Vadim şi a partidului său extremist.
Cele două partide, în aceeaşi măsură cu liderii lor – iar aici trebuie să-l includem şi pe pastorul europarlamentar maghiar, Laszlo Tokes –, au trăit, s-au adăpat, şi-au supt seva unii din existenţa celorlalţi.
Vine Kelemen Hunor, aliat cu Partidul România Mare şi cu liderul ei acuzat dintotdeauna de extremism naţionalist, de maghiari, şi justifică, ezitant şi alambicat, de ce nu-l susţine dumnealui pe Klaus Iohannis: „Pentru că e arogant şi nu a vrut să stea de vorbă cu noi, nu s-a arătat interesat de temele promovate de maghiari”.
Adică, mai pe româneşte, UDMR nu-l vrea pe Iohannis la preşedinţia României, întrucât sasul, şi el minoritar şi cetăţean român, a afirmat răspicat că, deşi susţine reagionalizarea, benefică din punct de vedere economic, nu vede niciun astfel de beneficiu în delimitarea unei regiuni exclusiv minoritare, care se doreşte autonomă pe criterii etnice.
Sigur că Iohannis nu poate constitui un exemplu pentru vadimii maghiarimii. Omul, născut în meleag, a rămas pe loc, chiar dacă familia sa a emigrat în Germania; fiind cetăţean român, se comportă ca atare: nu vrea enclavizarea ţinutului săsesc şi nici a celui secuiesc; nu vrea regionalizare pe criterii etnice; este echilibrat şi sobru; a dovedind ce poate face pentru ţara în care s-a născut.
Aşadar, liderul UDMR, deşi susţine contrariu, constată că CV Tudor e un personaj mai frecventabil decât Klaus Iohannis, de vreme ce a lăsat să se înţeleagă că maghiarii - cărora, de ochii lumii şi ai membrilor PPE, le-a dat liber la votul de conştiinţă -, n-ar fi rău să-l prefere pe Ponta, „om de cuvânt şi semnatar al unui protocol cu Uniunea”. Un om care, mai ales, nu s-au exprimat, niciodată, la fel de ferm şi de direct ca Iohannis, împotriva unor cereri neconstituţionale ale liderilor maghiari.
E limpede că e sfârşitul lumii dacă, după 25 de ani de gherilă securisto-comunistă, UDMR e dispusă să existe în acelaşi bloc politic cu PRM – şi invers -, doar ca să iasă Ponta preşedinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu